„Arsenal nu e echipa care să inspire încredere în lupta pentru titlu” – sunt vorbele mele din diversele intervenții, fie ele scrise, fie ele video - dar are un talent aparte: atunci când pare la pământ, găsește o cale să se ridice. Victoria contra lui Leicester a fost un astfel de moment, dar nu unul care ar trebui să entuziasmeze prea mult fanii „Tunarilor”. Arteta a găsit o soluție surprinzătoare în persoana lui Mikel Merino, mijlocașul reinventat ca atacant improvizat, iar aceasta i-a salvat echipa. Două goluri decisive și trei puncte mari pentru Arsenal. Dar haideți să privim imaginea de ansamblu.
Până la intrarea lui Merino, Arsenal a fost lipsită de idei. Raheem Sterling, folosit în avanposturi, s-a pierdut în propriile încercări și a părut un experiment nereușit. Arteta a încercat să compenseze lipsa unui atacant de meserie cu flexibilitate tactică, iar echipa a arătat mai mult improvizație decât un plan clar de joc. Să nu uităm însă că Leicester este o echipă cu probleme – atât pe teren, cât și în afara lui. Nici suporterii nu mai sunt la fel de conectați, iar clubul pare să navigheze într-o zonă de incertitudine. Cu toate acestea, Arsenal nu a reușit să domine autoritar o echipă care, în mod normal, n-ar trebui să-i creeze mari probleme.
Arteta a fost nevoit să apeleze la soluții de criză, iar Merino a fost asul din mânecă. Într-un meci tensionat, Arsenal a reușit să-și prelungească seria de meciuri fără înfrângere, dar asta nu înseamnă că problemele dispar. Atacul rămâne o verigă slabă, iar dacă soluția este să transformi un mijlocaș într-un marcator improvizat, atunci înseamnă că încă sunt multe semne de întrebare. Leicester s-a apărat organizat, dar un lider din Premier League ar fi trebuit să găsească o cale mai clară spre gol, fără să aștepte un moment de inspirație târzie.
Fanii lui Arsenal ar trebui să privească victoria cu moderație. Da, echipa a arătat că are resurse să se adapteze, dar întrebarea rămâne: cât timp mai poate funcționa această improvizație? Campionatul nu se câștigă cu soluții de moment, ci cu constanță. Iar Arsenal, deși reușește să supraviețuiască, încă nu arată ca o echipă care poate dicta ritmul unui sezon întreg.
Profil Aurelian Mihai
Sunt Mihai și îmi place fotbalul de când mă știu. Nu cred să fi fost un moment în care să mă fi decis, “da, de acum îmi place fotbalul!”. Nu, totul a fost de la sine. Țin cu Știința pentru că la vremea copilăriei mele toți copiii de la bloc făceau la fel.
Libertatea ne-a adus și posibilitatea de a descoperi și alt fotbal, doar că, de Liverpool FC am auzit și am susținut-o tot de dinainte de Revoluție. Simpatia pentru un nene care marca multe goluri și râdea permanent, pe fotbalistul respectiv aflând mai târziu îl chema John Barnes, m-a făcut să țin cu Liverpool de pe vremea Telejurnalului comunist.
În anii 90 am descoperit Serie A, Primera Division, Premier League și Bundesliga. Am avut și am în fiecare campionat echipe preferate. În ordine, AS Roma, FC Barcelona, Liverpool FC și Werder Bremen.
Sunt pasionat de scris de prin a X-a, a XI-a. Profa de română mi-a descoperit “talentul”, m-a altoit permanent cu 10 în teze, iar mie mi s-a deschis apetitul. Mulțumesc, doamna profesor!
Scriu la fotbalcumustata.ro de când s-a inventat sau viceversa. Site-ul și comunitatea “Fotbal cu mustața” sunt lucrurile pe care le-am visat mereu, adică lumea și fotbalul să-și găsească un loc unde să se vorbească ca în parc sau ca pe canapeaua de acasă despre fotbal, adică cu prietenie și cu multe amintiri.
Comentários