Etapa a XV-a a fost una atipică. A început cu o pauză și continuat cu rezultate la care, sincer să fim, le dădeam șanse mai mici să se întâmple.
Sâmbătă, cum spuneam, am început cu amânarea Merseyside Derby, vântul și ploaia au stat în calea celui mai așteptat meci înaintea mutării Caramelelor pe o scenă mai frumoasă, dar și mai aproape de ceea ce înseamnă un stadion în mileniul III. De remarcat istoria unui australian care a călătorit tocmai de la Antipozi să fie martorul ultimului derby pe Goodison Park și care, la aterizare, adică cu patru ore înainte de start, a aflat că meciul pentru care a străbătut jumătate de glob a fost amânat.
Să ne concentrăm pe meciuri, zic! City părea că iese din tunel după victoria cu Forest și pleca încrezătoare la Londra, doar că lui Pep nu i-a ieșit. Un 2-2 care nici nu-i ajută, dar nici nu-i bucură. De altfel la interviul de după meci, Pep a fost în nota ultimelor ieșiri post partidă, având un dialog cu reporterul pe care, sigur, dacă îl va revedea chiar Guardiola nu va înțelege ce a vrut să transmită. A repetat obsesiv numele mic al lui Lewis, Rico. Evident, trimiterea era către al doilea galben, nemeritat, zic și eu, care a făcut ca City să joace în 10 din minutul 84. Așadar, un egal cât o înfrângere pentru City, și un egal cât o victorie pentru Palace.
Mergând pe cursul jocurilor de ieri, vedem că Newcastle dezamăgește și pierde destul de clar la Londra, în fața lui Brentford. Un roller-coaster de meci, care a făcut în final ca zvonurile referitoare la o despărțire de Eddie Howe să sune din ce mai puternic prin puburile gri din Newcastle. 4-2 pentru Albinuțe (diminutivul este intenționat, încerc să arăt că Brentford e un club mic, în comparație cu Newcastle) și distanța dintre cele două în clasament crește la trei în favoarea echipei din Londra.
Villa bate, dar nu convinge, un 1-0 care însă aduce cele trei puncte în clasament. Un meci atipic și în acest caz, doar dacă ne uităm la marcator, dar mai ales la minut. Eram obișnuiți ca Duran, acest Gabi Balint al vremurilor noastre, să marcheze în calitatea lui de rezervă undeva pe final. De data asta a marcat în prima repriză golul care o face Southampton să rămână ascunsă în scorbura Premier League cu șanse mici de a ieși de acolo.
Seara de sâmbătă ne-a adus un meci la care aveam așteptări să fie unul spectaculos și nu ne-a dezamăgit. Acum depinde de partea cui ești. Noi, ca spectatori neutrii, cu un plus pentru Forest (deh, rivalitatea cu Man Utd nu se uită) am savurat meciul din primul până în ultimul minut. De altfel, înaintea etapei, în preview, v-am avertizat că Forest merge bine atunci când dă nas în nas cu granzii. A făcut-o și ieri și uite că Amorim pare, prin rezultate, nu prin joc, să-i calce pe urme lui Ten Hag. Man Utd este la 10 puncte de linia de retrogradare și la alte 10 puncte de locul doi. Așadar suntem puși în fața dilemei paharului cu apă pe jumătate. E el plin sau e gol pe jumatate? Așa și cu echipa lui Amorim. Este ea mai aproape de retrogradare sau e încă în cărți pentru Europa? Forest și Wood sunt surprizele plăcute ale începutului de sezon, iar locul 5 îl face pe Esprito Santo antrenorul momentului în EPL.
Azi, povestea fotbalului atipic a continuat. Fulham și Arsenal ne-au oferit un meci pe care sigur îl vedeam echilibrat, doar că valoarea lui Arsenal ne făcea să considerăm că toate punctele vor merge la Tunari. Fulham nu s-a dezmințit și cu mulți din titulari foști echipieri ai lui Arsenal nu s-au lăsat intimidați, aș zice din contră, au jucat cu o ambiție care a putut fi sesizată la fiecare duel în care Iwobi sau Smith erau implicați, să-i numim doar pe ei. Arsenal se poate plânge de tehnologie, VAR-ul anulând golul victoriei pentru un offside milimetric.
În celelalte două meicuri de la 16:00 Bournemuth câștigă pe final la Ipswich, demonstrând că e o echipă de prima jumătate a clasamentului. 1-2 și locul 8 pentru Cireșe, iar Ipswhich pare sufocată de ritmul EPL și stă cantonată la 9 puncte pe locul 18. Leicester vs Brighton s-a terminat 2-2 și arată că Ruud Van Nisterlooy e pus pe fapte mare. Cu un punct în fața lui Brighton, Leicester dă semne încurajatoare pentru sezonul curent, iar ce părea a fi un sezon compromis, pare a fi unul conform cu ambițiile antrenorului (locul 16 la 5 puncte de linia de retrogradare).
De la 18:30 Spurs vs Chelsea ne-a adus față în față acel meci pe care îl așteptam. Două echipe ofensive cu fotbal de la o poartă la alta, un bun ambasador al fotbalului din Premier League. Spurs a fost din nou Spurs, de la 2-0 a reușit să fie depășită printr-un gol al lui Enzo Fernandez: 2-3. În minutul 84, Bissouma face un penalty de „spatele blocului”. Palmer marchează prin scăriță și devine jucătorul, alături de Yaya Toure, care are procentaj de 100%. 2-4, iar cadrele televiziunilor, pe final, nu au contenit în a alterna imaginile între Daniel Levy și Postecoglu. În prelungiri, cu un minut înainte de final, Son face ca scorul să înghețe la 3-4.
Mâine de la ora 22:00, ultimul meci al etapei, West Ham vs Wolves. Și aici un meci pe muchie de cuțit, cu ambele echipe aflându-se în clasament sub posibilitățile jucătorilor aflați în loturile lor.
Profil Aurelian Mihai
Sunt Mihai și îmi place fotbalul de când mă știu. Nu cred să fi fost un moment în care să mă fi decis, “da, de acum îmi place fotbalul!”. Nu, totul a fost de la sine. Țin cu Știința pentru că la vremea copilăriei mele toți copiii de la bloc făceau la fel.
Libertatea ne-a adus și posibilitatea de a descoperi și alt fotbal, doar că, de Liverpool FC am auzit și am susținut-o tot de dinainte de Revoluție. Simpatia pentru un nene care marca multe goluri și râdea permanent, pe fotbalistul respectiv aflând mai târziu îl chema John Barnes, m-a făcut să țin cu Liverpool de pe vremea Telejurnalului comunist.
În anii 90 am descoperit Serie A, Primera Division, Premier League și Bundesliga. Am avut și am în fiecare campionat echipe preferate. În ordine, AS Roma, FC Barcelona, Liverpool FC și Werder Bremen.
Sunt pasionat de scris de prin a X-a, a XI-a. Profa de română mi-a descoperit “talentul”, m-a altoit permanent cu 10 în teze, iar mie mi s-a deschis apetitul. Mulțumesc, doamna profesor!
Scriu la fotbalcumustata.ro de când s-a inventat sau viceversa. Site-ul și comunitatea “Fotbal cu mustața” sunt lucrurile pe care le-am visat mereu, adică lumea și fotbalul să-și găsească un loc unde să se vorbească ca în parc sau ca pe canapeaua de acasă despre fotbal, adică cu prietenie și cu multe amintiri.
Comments