David Moyes este dovada vie că, uneori, fotbalul nu trebuie să fie spectaculos ca să fie eficient. Îl criticasem în trecut pentru stilul său plictisitor, pentru fotbalul de altădată pe care pare că-l predică, dar iată-l din nou la Everton, transformând haosul în organizare, disperarea în speranță. Să fie el salvatorul de serviciu al echipelor care se zbat între viață și moarte? Probabil. Dar asta nu înseamnă că s-a reinventat sau că poate duce o echipă spre performanțe reale. Deocamdată, știe doar să le țină în viață.
Everton era o epavă când Moyes a fost chemat înapoi, plutind periculos spre retrogradare, cu doar trei victorii în 19 meciuri. Șase etape mai târziu, „Caramelele” sunt una dintre cele mai în formă echipe din Premier League, cu 13 puncte acumulate – la fel de multe ca Arsenal și mai multe decât Liverpool. Dintr-un club care nu marca și părea condamnat, Everton a devenit un grup unit, eficient și, cel mai important, cinic. A înscris de 12 ori în aceste șase partide, aproape cât în primele 19 etape la un loc.
Dar dacă istoria lui Moyes ne-a învățat ceva, este că echipele sale rareori rezistă când presiunea crește. Este expert în a stabiliza, dar nu în a construi ceva care să dureze. West Ham a simțit asta pe pielea ei. La fel și Manchester United, unde a fost înghițit de așteptările unui club prea mare pentru un antrenor care gândește în limitele siguranței. Asta este întrebarea care rămâne: Everton a găsit un lider care să-l ducă în sus sau doar un om capabil să-l țină departe de prăpastie?
Nu pot spune că m-am înșelat complet. Moyes este exact ce îi trebuie unei echipe cu probleme – un pompier de serviciu, un antrenor care te scapă de dezastru. Dar asta nu înseamnă că Everton va merge mai departe de acest punct. Deocamdată, Moyes a făcut ce știe mai bine: a îndreptat o echipă căzută. Ce urmează? Istoria ne arată că, în momentul în care lucrurile devin serioase, David Moyes nu mai pare atât de potrivit.
Profil Aurelian Mihai
Sunt Mihai și îmi place fotbalul de când mă știu. Nu cred să fi fost un moment în care să mă fi decis, “da, de acum îmi place fotbalul!”. Nu, totul a fost de la sine. Țin cu Știința pentru că la vremea copilăriei mele toți copiii de la bloc făceau la fel.
Libertatea ne-a adus și posibilitatea de a descoperi și alt fotbal, doar că, de Liverpool FC am auzit și am susținut-o tot de dinainte de Revoluție. Simpatia pentru un nene care marca multe goluri și râdea permanent, pe fotbalistul respectiv aflând mai târziu îl chema John Barnes, m-a făcut să țin cu Liverpool de pe vremea Telejurnalului comunist.
În anii 90 am descoperit Serie A, Primera Division, Premier League și Bundesliga. Am avut și am în fiecare campionat echipe preferate. În ordine, AS Roma, FC Barcelona, Liverpool FC și Werder Bremen.
Sunt pasionat de scris de prin a X-a, a XI-a. Profa de română mi-a descoperit “talentul”, m-a altoit permanent cu 10 în teze, iar mie mi s-a deschis apetitul. Mulțumesc, doamna profesor!
Scriu la fotbalcumustata.ro de când s-a inventat sau viceversa. Site-ul și comunitatea “Fotbal cu mustața” sunt lucrurile pe care le-am visat mereu, adică lumea și fotbalul să-și găsească un loc unde să se vorbească ca în parc sau ca pe canapeaua de acasă despre fotbal, adică cu prietenie și cu multe amintiri.
Comments